Din Catalogul ROMAN TOLICI/PARK, H’art Gallery, Bucureşti, România, 2008
Roman Tolici câştigă autoritate vorbind în numele naturii. Roman Tolici aduce energie alternativă în idea că natura, asemenea democraţiei este doar un vis din aceeaşi categorie cu Arcadia, Moş Crăciun şi Raiul.
Natura respinge patosul fals, respinge intriga, conspiraţia, agitaţia; dar natura este corelată strategiilor politice îndreptate împotriva ploii acide, a smogului, a încălzirii globale. Natura combate lumea extrem de claustrofobică. La fel de preţioasă şi repulsivă ca politica limitelor. Naţiunea gândită ca o Arcadie modernă se înscrie cu o claritate ademenitoare în această politică a limitelor. Există o inerţie a începutului de după-masă. Există o consolare cotidiană, chinuitoare şi melancolică. Folosindu-şi ideile ca pe nişte arme într-o luptă morală, Roman Tolici se raportează la confort în lipsa adevărului / să nu crezi în bine şi normalitate / şi printr-un temperament intransigent să construieşti o lume artistică închegată.
Îndrăgostit parţial de momentele triste şi parţial de momentele eretice, Roman Tolici consideră fiecare naţiune un loc de relaxare, un parc, o Arcadie. Alături de acest positivism, iniţiativa lui provine din cultură şi din ipoteze europene clasice. Redescoiperirea naturii în natură are frumuseţea caligrafiei fluide şi reduce la esenţial oamenii lângă care te simţi cel mai confortabil. Frazarea este limpede. Dar nu este nici o întâmplare că Roman Tolici are o obsesie pentru mecanismele retorice. Este periculos să crezi că tristeţea este precondiţia seriozităţii. Şi dovada se află mai degrabă în scop decât în exemplu. Redescoperirea naturii în natură echivalează cu regăsirea libertăţii pierdute.
Gândirea rămâne anticipativă / materia este oricum gânditoare.
Roman Tolici pune sub semnul Arcadiei câteva paradigme de gândire - jocul, inocenţa, singurătatea, neîncrederea, confuzia, disperarea.
Este vorba despre o ironie liberală.
Este vorba despre un gând compact, despre acel aer colorat, care uneşte totul şi individualitatea se pierde.
O Arcadie de aer mai uşor decât aerul din aer……..
Liviana Dan